Primavara....

            Se pare ca in sfarsit a venit primavara!
            O primavara cam intarziata, insa caldura soarelui si verdeata care incepe sa rasara peste tot ne fac sa uitam de ....intarziere!
            Strazile orasului s-au umplut de oameni care, bucurosi ca frigul s-a dus, ies la plimbare. Poate vremea frumoasa ii va face sa mai uite de grijile si problemele cotidiene.        
            Parcurile incep incet, incet, sa prinda culoare. La inceput timid, cu mugurasi verzui si firisoare subtiri de iarba si apoi...bum! explozie de verdeata si culoare !
            Ar fi nemaipomenit daca si sufletele oamenilor ar face la fel!
            Sa vezi oamenii cum, ca prin magie, din tristi si posomorati devin veseli si comunicativi!
            Pacat ca nu se poate asta. Cu totii stim ca oamenilor le trebuie mult mai mult decat o raza calduta de soare ca sa devina altfel!
            Dar totusi primavara , asa optimista cum e ea, vine si pentru oameni cu sperante si cu ganduri bune...
            Pentru ca totusi....e Primavara! asta e menirea ei!
            O primavara frumoasa va doresc!

Azi, o alta explozie in SUA.
Ce ne mai asteapta???

Ce ziceti de tragedia de la maratonul din Boston?

Este ingrozitor ce au facut acei nemernici!!!!

Se pare ca Andrei s-a razgandit, nu mai e suparat pe mine ca postez povestile scrise pentru el. Mi-a spus sa postez si povestea cu porumbelul ....Iat-o!

PORUMBELUL  LUI  ANDREI

Azi bunica ne-a spus ca in porumbarul de langa pod sunt doi pui de porumbel gata sa zboare si,  ca neaparat, trebuie sa urcam cu scara sa-i luam de acolo pentru ca, cea mai delicioasa supa e cea de porumbel!    

Tata a urcat cu scara sa prinda porumbeii.

In porumbar era doar un pui de porumbel, nici vorba de doi!

Cand sa-l prinda tata...zvrrrrr.... puiul de porumbel a zburat din cuibar!

Unde-i porumbelul?

L-am cautat toti prin curte. Nimic!

L-am cautat chiar si prin magazia de lemne, care avea usa deschisa, nimic!

Nici urma de pui de porumbel!

Andrei statea cuminte deoparte si nu participa la cautarea noastra.

Dece oare???

Deodata bluza lui Andrei s-a miscat, si el a plecat repede in camera lui.  

Hmmm....ciudat...

Tata l-a urmat pe Andrei in camera lui si l-a gasit mangaind porumbelul si vorbind cu el. Ii spunea sa stea linistit ca va avea gija de el si ca, niciodata nu va ajunge in supa bunicii.

Si chiar asa a fost!

Andrei a avut grija de porumbel pana cand acesta a putut sa isi ia zborul, iar bunica a trebuit sa se multumeasca sa faca supa de pui.

Ghici cine vine zilnic la fereastra si mananca graunte din palma lui Andrei?

           Sa-mi spunei daca va plac ca, daca nu va plac,  nu le mai postez ca si asa ma cearta Andrei ca arat la toti povestile scrise pentru el :).

FURTUNA

            E noapte. Andrei, Lolo (catelusa lui) si bunica dorm linistiti.

            Niste zgomote puternice il trezesc pe Adrei. Lolo se ghemuieste langa el in pat.

            Afara lumineaza si bubuie intr-una.  

            Ce sa fie?

            Uitandu-se pe fereastra Andrei isi sa seama ca afara s-a pornit vantul si ploaia.

Incepe furtuna!

Deodata, la usa casei se aude ceva...

Or fi hotii? Acestia, vrand sa profite de furtuna de afara, dau o spargere in casa bunicii?!  isi zise Andrei.

Zgomotele ciudate nu inceteaza.

Andrei se gandeste sa o trezeasca pe bunica.

Dar cum? Nu vrea sa se dea de gol in fata hotilor!

Mai bine mai sta putin si asculta cu atentie zgomotele si...apoi va sti el ce sa faca!

Afara tuna, fulgera si ploua ingrozitor.

Iar se aude zgomotul acela la usa casei!

-         Fie ce-o fi! isi zise Andrei, sare curajos din pat si merge direct la usa si o

 deschide!!!

 La usa...era Pichi (zis si Sobo), cainele bunicii!

 Tremura de frica din cauza tunetelor si fulgerelor, si incerca disperat sa intre in casa!

-Tu erai fricosule? zise Andrei.

-Hai in casa, ca pana la dimineata ai sa mori de frica ca o sa te tune si o sa te

trasneasca! Lasule!

In sinea lui Andrei isi spunea: “dar eu ce curajos mai sunt...sa cred ca amaratul de Pichi e un hot...”

Inca o poveste ....:)

TIGRILA

            Tigrila e motanul bunicii.

             E cel mai colorat motan pe care l-am vazut vreodata!

             E roscovan, alb, gri, negru si...cu dungi!

            Numele i l-a dat Andrei pe vremea cand era doar un puisor micut de pisica.

            Tigrila nu e deloc prietenos.

            Singura persoana pe care o iubeste e bunica.

            Pe langa ea se gudura si se alinta, iar bunica il mangaie si ii da lapte cald.

            Andrei a incercat sa se imprieteneasca cu el dar fara nici o sansa!

           L-a zgariat si l-a scuipat si apoi a fugit in pod.

            Suparat, Andrei s-a decis sa-i faca o farsa motanului artagos si, intr-o zi,  a ascuns oala cu lapte.

Seara, cand bunica a vrut sa-i dea lapte lui Tigrila, ia laptele de unde nu-i!

Andrei zambea misterios.

-Acum sa te vad, rautaciosule! De unde mai bei tu lapte?

Bunica vazand ca laptele nu-i nicaieri, a pus in farfuria motanului niste supa de cartofi.

Motanul a mirosit supa si a mieunat nemultumit, cerand lapte.

Andrei radea!

-Tigrila, magarule ce esti, nu-ti place supa?! a zis Andrei .

- Doar laptele iti place!  Pedeapsa! Eu ce rau ti-am facut de nu vrei sa te joci cu mine?!

Apoi Andrei a mers in camara unde ascunsese laptele, si a adus oala cu lapte.

Mirosul laptelui l-a ametit pe Tigrila si, repede s-a dus la Andrei mieunand lingusitor si frecandu-se de picioarele lui.

Bunica rade.

-          Ce figura i-ai facut motanului! L-ai facut sa-si dea seama ca e mai bine sa fiti

prieteni decat inamici!

-          Da bunico, sa vada si el cine-i seful! a zis Andrei punandu-i motanului langa

farfuria cu supa o farfurie cu lapte .

            Dupa ce a mancat tot laptele, Tigrila s-a dus si s-a asezat in bratele lui Andrei.

-         Ai vazut bunico ce tradator e Tigrila ?

-         Din cauza unei farfurii de lapte a si uitat de tine!  

-         Pai , zise bunica, laptele e mancarea lui preferata!

-         Nu vreau un prieten ca el!  E un tradadator! Zise Andrei.

Poveste...

                Cand fiul meu, Andrei a fost in vacanta la tara i-am simtit foarte mult lipsa...(normal nu?) si i-am scris niste povesti pe care i le trimiteam apoi pe mail. 
                 Mi-a spus ca i-au placut si nu prea, de ce oare?????
                 Azi postez una dintre ele si cred ca veti intelege de ce!

NOAPTE BUNA COPII

            E seara, dupa ce au servit cina, Andrei ,Lolo - catelusa lui, si bunica se pregatesc de culcare.

            Bunica ii spune lui Andrei, in graiul ei ardelenesc :

             -Hai dragu’mamii,treci la culcare, ca e ora zece,e asa de tarziu si io-s asa de obosita !

Andrei zise:

               - Bine bine ma culc, gata nu ma mai certa!

            Insa el déjà , smecherul, avea planul facut: asteapta sa adoarma bunica si apoi ...ia de sub perna PSP-ul si da-i pe joaca!

            Si...Andrei se joaca e ora unsprezece, si el se joaca, e ora doisprezcece, e ora unu noaptea, bunica doarme, Andrei se joaca....si....deodata Andrei deschide ochii...e dimineata! 

            -Cum naiba s-a facut déjà dimineata!? Bunica s-a trezit , o aud prin  curte pe la gaini si pe la purcei! Unde e PSP-ul meu ???? Unde a disparut !!!???

            In pat, la picioarele lui Andrei, Lolo catelusa, fericita, rontaie de zor pe PSP.

            Tot aparatul e zgariat si capsat de dintii ei micuti!

             - Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa buniiiiiiii, ajutoooor, nu se poate!!!! PSP-ul meu ! Nebuna ce esti!  L-ai stricat tot!

           -Vezi daca te-ai jucat in loc sa dormi? Dupa fapta si rasplata! Noaptea dragu' mamii ii pentru somn nu pentru joaca! - zise bunica.